Cristalizarea este o operatiune care prevede lustruirea unei suprafete. Ea se foloseste in special pentru refacerea unor suprafete initial polisate si care si-au pierdut lustrul in timp, datorita utilizarii si din cauza folosirii unor detergenti neadecvati. Pentru efectuarea cristalizarii sunt necesare substante chimice (fluorosilicati, acizi, apa) si masini tip monodisc echipate cu pad-uri specializate. Intr-o prima faza este necesara o identificare precisa a finisajului suprafetei intrucat operatiunea se poate executa numai pe suprafete initial polisate, suprafetele mate, periate,antichizate etc, care nu reflecta lumina, se slefuiesc mecanic. Cel mai des se aplica cristalizarea pardoselilor din marmura, deteriorate in urma traficului.
Printre tehnicile moderne de cristalizare se numara lustruirea cu acid oxalic (sare de macris) sub forma de pulbere. Acest procedeu reproduce,intr-un fel , tehnologia din fabricile care contin linii de polisare pentru marmura. Din acest motiv metoda este unanim acceptata si are o larga raspandire. Inainte de aplicarea ei pe suprafete extinse este insa necesar sa fie efectuate probe intrucat pot aparea efecte nedorite de tipul decolorarii suprafetei. Mai pot aparea si acumulari pe suprafata, de multe ori acestea se manifesta mai repede decat efectele cristalizarii.
In mod practic dupa aplicarea pulberii de acid oxalic carbonatul de calciu de la suprafata se transforma in oxalat de calciu, transformarea fiind ireversibila. Prin lustruirea cu pad-uri specializate (ex: lana de otel) suprafata ajunge la gradul de stralucire dorit.