Orașe subterane ale trecutului

Orașe subterane ale trecutului

Nașterea ideii de orașe subterane se pare ca aparține Zoroastrismului, vechea religie persană a dualității binelui și răului. Ahura Mazda, zeitatea supremă pomenită de Zoroastru (Zarathustra), echivalenta cu Zeus din mitologia greaca, este cel care a inventat conceptul de “orașe subterane”, ca mod de salvare a oamenilor în perioada glaciațiunii din “zilele lui Malkush”.

Ca și în alte multe situații este greu sa separam adevărul de legenda. Știința a descoperit că în urma cu aproximativ 12000 de ani a existat o perioadă glaciară numită “Younger Dryas” (“Dryas Recent”). Este această perioada echivalentă cu “zilele lui Malkush” ?

Să ne imaginam cumva ca ne aflam in Mezolitic, vânăm cu unelte din microlit (material provenit din cristalizarea rocilor vulcanice, suntem încă departe de epoca fierului), pescuiam și ne bucurăm să îmblânzim câinele. Am fi putut oare noi sa săpăm pentru construcția orașelor subterane ? 

Ce tehnologie de excavare puteau folosi primii urmași ai omului de Cro-Magnon (Homo Sapiens Fossilis) când abia inventaseră arcul, se întreabă încă istoricii, care au calculat ca astăzi ne-ar trebui cel puțin câteva zeci de ani de lucru intens pentru a încheia o asemenea lucrare.

Oare ce ne ascunde trecutul nostru ?

Iată mai jos câteva exemple de construcții uluitoare, așa cum ne apar ele astăzi. Întrebările care le urmează își așteaptă încă răspunsuri.

Orașe subterane cu valoare istorică și religioasă

1. Derinkuyu (Cappadocia) - vechiul Elengubu (Turcia)

Este cunoscut ca regiunea Cappadocia din Turcia este brăzdată de mai multe orașe subterane diferite (în total 36), dintre care vast este  Derinkuyu. Interiorul lui înglobează 18 etaje ferestruite în adâncul pământului, acest edificiu, conținând bucătarii, puțuri de ventilație, capele, spatii de locuit diverse, dar si incinte folosite, de-a lungul secolelor, pentru activități de preparare sau depozitare a mâncării, are o vechime de circa 3000 de ani. Adică în epoca cuprului, cu 500 de ani înaintea epocii bronzului. 

Oare după ce tehnologii s-a executat această imensa construcție subterana care putea adăposti 20000 de oameni ? Si in cat timp ?

Se considera ca hitiții și frigienii au început excavarea, au urmat alte grupuri și tot aici s-au adăpostit și creștinii in epoca bizantina.

Și toate s-au petrecut sub pământ, la adâncimi de 85 m !

2. Mina de sare Wieliczka (Polonia)

Datează din jurul anilor 1200 si a funcționat ca o mina de sare adevărata. A fost descoperita la periferia Cracoviei si numita "Catedrala subterana de sare". Aceasta pentru că, de-a lungul secolelor, minerii care coborau în adâncuri au sculptat in sare un adevărat labirint de galerii care se întind până la 3000 m sub pământ.

Adevărați artiști plastici, minerii au sculptat candelabre, statui și basoreliefuri din sare, culminând cu o reproducere extraordinara a celebrei pânze “Cina cea de taina” a lui Leonardo da Vinci. 

3. Naours (Franța)

Prin anii 300 o carieră romană din nordul Galiei avea sa ia naștere, transformându-se ulterior în peștera și orașul subteran Naours. Acesta putea adăposti pana la 3000 de locuitori care foloseau spațiul ca ascunzătoare, dar și pentru traiul de zi cu zi, după cum o dovedesc subteranele, care găzduiau spatii de locuit, brutarii, capele, grajduri, fântâni. Astăzi peștera este vizitabilă ca atracție turistică, dezvăluind o viață activă de-a lungul secolelor, probata si de cele peste 2000 de grafitti, unele ramase de la soldații combatanți in bătălia de pe Somme (1916).

4. Petra (Iordania)

Oraș antic din munții Iordaniei, care ascunde încă multe secrete, “lucrat” de nabateeni (“oamenii distinși”) care au dat la iveala, in urma cu circa 2000 de ani, mulțimi de săli, temple și morminte. Dintre ele se remarca Al Khazneh - Trezoreria, a Carei fațadă ornamentala se desfășoară pe un bloc de piatră de 130 m. Se estimează ca Petra putea adăposti 20000 de oameni în perioada de glorie. După părăsirea ei, în jurul anului 600, a urmat o pauză de 1200 de ani în viața cunoscută a orașului, de aceea se presupune ca secretele acestei vieți așteaptă încă să fie descoperite.

5. Lalibela (Etiopia)

Satul etiopian Lalibela este cunoscut pentru bisericile subterane săpate in roca vulcanica la ordinul unui rege local, acum aproape 1000 de ani. Zelul creștin al acestuia s-a manifestat prin construcția a 11 biserici (“Noul Ierusalim”), considerate astăzi ca loc sacru de către Ortodoxie, acestea  oferă în plus și un imens avantaj comercial, prin atragerea a 100000 pelerini și turiști anual.

Dintre cele 11 biserici se distinge cea închinată Sf. Gheorghe, tăiată în formă de cruce dintr-un monolit de piatră, și amplasată într-un șanț de 30 m adâncime. Contradicția intre legenda și realitate se referă aici la perioada de execuție a lucrărilor, aceasta ar fi de 24 de ani de muncă fără întrerupere, după legenda, și în etape, de-a lungul a câteva secole, după părerea experților.

6. Orvieto (Italia)

Situat în Umbria și având, de secole, o recunoaștere unanimă a calității vinurilor sale albe, Orvieto nu apare ca având ceva special. Totuși, în solul de cenușă vulcanică al așezării, atât de prielnic culturii vitei de vie, se afla săpate peste 1200 de tuneluri, începute încă de pe vremea etruscilor. Incintele subterane, folosite ca lăcașuri de cult, sau, mai pragmatic, ca depozite de vinuri sau pentru cuibărirea porumbeilor, sunt legate între ele prin galerii pentru deplasare, acestea au fost utilizate și ca ascunzători în timpul conflictelor, în acest sens s-au găsit dovezi că anumite zone au slujit ca refugiu în timpul celui de-al doilea război mondial.

În alte zone s-au descoperit sanctuare etrusce dar și prese de ulei de măsline din Evul Mediu, toate probând existența și continuitatea unei vieți subterane active.

7. Plzeň (Republica Cehă)

Renumit în toată lumea pentru berea produsa aici, orașul Plzeň are si o rețea de tuneluri, pivnițe și fântâni  subterane datând din sec. al XlV-lea. Remarcabile sunt turnul de apa și pivnița de gheață.

Legenda spune ca unul dintre beciuri ar găzdui, printre spatii de depozitare alimente si băuturi, o imensă comoara, însa toate încercările de a o găsi au fost zadarnice. Astăzi cercetările s-au oprit si locul aduce bani ca muzeu subteran.

Orașe întregi sau doar rețele subterane au fost descoperite in cele mai diverse locuri de pe glob, din Egipt pana in Guatemala si China.

Platoul calcaros de la Giza, cunoscut pentru piramidele celei de-a lV-a dinastii egiptene, conține un uluitor sistem de peșteri, râuri, pasaje și tuneluri subterane.

Sub solul complexului mayaș de la Tikal se întind 800 km de galerii iar în China descoperirea a 24 de peșteri artificiale a redeschis discuția asupra tehnologiei care

le-a permis constructorilor din vechime excavarea a 36000 mc de piatră.

Orașe subterane pe post de buncăr

1. Beijing (China)

Marile puteri au luat întotdeauna masuri de apărare împotriva unor posibile atacuri atomice. China nu face excepție. În anii 1960-1970, sub capitala Beijing a fost construit, prin săpare manuală, un adăpost antiatomic (Dìxià Chéng), disponibil să cazeze aproximativ un milion de persoane timp de 4 luni. Acoperind 85 kmp refugiul era compus din incinte cu funcționalități diverse (scoli, restaurante, depozite, spitale) și galerii de legătura, toate protejate. De la începutul noului mileniu anumite zone au fost deschise spre vizitare.

2. Burlington (Anglia)

De frica unui atac nuclear, englezii au construit și ei un adăpost multi-funcțional în anii 1950, sub cătunul Corsham. Acoperind o arie de aproximativ 14 hectare la 30 m în subteran, “Burlington Bunker” era menit să adăpostească 4000 de membri ai guvernului britanic. Dotările erau excepționale pentru acea vreme, birouri, zone de recreere, spital, dormitoare, toate facilitățile de care era nevoie pentru funcționarea guvernului, inclusiv un studio BBC intern. În 2004 adăpostul a fost dezafectat.

1.Orașe subterane cu destinație specială1. Moose Jaw (Canada)

“Micul Chicago” este un orășel canadian celebru pentru tunelurile sale folosite cu eficienta de Al Capone (o fi legenda sau lucru veridic, ca dovezi nu s-au găsit) în timpul prohibiției, pentru transportul, prin contrabanda, a băuturii din Canada in SUA.

Înainte de acest “boom” galeriile erau folosite de emigranții chinezi speriați de legea care le impunea plata unei taxe pentru a putea locui si lucra în oraș. 

2. Montreal (Canada)

RÉSO, cu originea in franțuzescul  “réseau” = rețea, este o imensă structura de galerii și construcții subterane adiacente, menite să amelioreze condițiile de trai in sezonul rece.  De la hoteluri la cinematografe, de la magazine la clădiri de apartamente, asigurând transport cu metroul si 120 de puncte de acces în exterior, toate își desfășoară activitatea de-a lungul a peste 30 km de tuneluri.

Așezări încastrate

Setenil de las Bodegas (Spania)

Un sătuc spaniol cu case construite în pereții defileului Rio Trejo, sau sub stâncile acestuia. Locuințele au doar fațadă restul fiind construit în stânca.

Labirintul subteran din Dobrogea

 In subsolul platoului Limanu, dintre Vama Veche și 2 Mai, se afla 12 ha de tuneluri și peșteri, cu ramificații care străbat Bulgaria si ajung pana in Turcia. Cunoscută în vremea comunismului ca mijloc de evadare, peștera Limanu (“a Liliecilor” sau “a Icoanelor”) are o lungime de 4000 m si scoate la iveala vestigii ale vechilor civilizații, sculpturi pe pereți și tavane, fragmente ceramice, plus un sistem de marcaj al drumului. Dar principala caracteristică a peșterii este lipsa formațiunilor calcaroase de stalactite și stalagmite. Secretul stă în izolarea perfectă a peșterii față de mediul exterior.

Lumea  întreagă este brăzdată de tuneluri subterane, unele din Epoca Pietrei, a căror utilitate ridica multe semne de întrebare și azi.

Decriptarea mesajelor transmise de generațiile de atunci este imperioasa, fie si numai pentru a învăța de la ele.