Legenda Crabusorului Violonist

Demult, demult de tot, pe cand puricii nu apucasera sa se potcoveasca, pentru ca oamenii inca nu descoperisera fierul, si ape fierbinti urcau din crusta pamantului si se revarsau la suprafata, uscandu-se in urme albe de calcar, pe locul unde poti vedea azi Castelul de Bumbac (Pamukkale), traia sfios si timid un crabusor. 
Ca toti fratii sai , avea 8 picioare si 2 clesti, iar pe spate purta cu mandrie crusta lui colorata. Fara incetare isi rotea antenele cu ochisori limpezi ca sa vada cat de mult se putea din viata care se desfasura in jurul sau. Zi dupa zi crabusorul se bucura ca unul dintre clestisori lui crestea mai repede decat clestii prietenilor si se facea mai viguros si mai indemanatic. 
Il folosea ca sa se joace cu pietricelele din jur, sa manance, sau sa scarpine crustele amicilor. Dar cel mai mult ii placea sa mangaie piatra de la izoarele calde. Atat de frumos se ingemanau soaptele apei cu scrijelitul molcom al clestisorului pe piatra, ca niciodata pana atunci vietatile din jur nu auzisera ceva mai minunat. Si toti simteau ca aceasta muzica ii face mai buni. Melci cu cochiliile albe se adunau alaturi de raci, de homari si de scoici, parca si piatra prindea viata la sunetele magice. 

Crabusorul cu clestele magic a fost numit de toti spectatorii care-i admirau concertele  “Artist” si toate coloniile de crabi de la cei cu potcoava, pana la crabii albastri si la pustnicii marini se mandreau cu el. 
Intr-un an turme mari de dinozauri in cautare de hrana au ajuns in zona izvoarelor, zdrobind sub greutatea lor uriasa piatra calda. Micutele crustacee s-au refugiat pe unde au putut, dar piatra a ramas si a fost sfaramata.  Dupa trecerea turmelor nimic nu a mai fost ca la inceput. Iar micul artist in zadar zgaria pietrisul ramas, acesta nu mai scotea niciunul dintre sunetele care, mai inainte, le faceau tuturor viata frumoasa. 
Anii treceau si piatra s-a refacut cu incetul, izvoarele calde inlesnind depunerile de sedimente, cu vremea acestea au fost stranse impreuna si presate, piatra s-a intarit si micul artist a putut din nou sa cante. De bucurie acesta a mers sa multumeasca pietrei, imbratisand-o ! Si a pus atata dragoste si credinta in aceasta inlantuire, ca piatra l-a tinut langa ea, pentru vecie. 
Legenda mai spune ca asa a aparut crabul “Violonist”, un artist printre crustacee. Peste mult, mult timp oamenii au numit piatra formata din sedimentele adunate in preajma izoarelor calde “travertin”. 
Daca vrei sa vezi un crabusor, poate chiar cel din legenda, ingemanat in travertin, vino la noi !
Micul violonist te asteapta sa-i dezlegi misterul !