KINTSUGI - arta de a nu muri

Wabi – Sabi si spiritul Kintsugi

Ce este Kintsugi ? poate fi o intrebare cu raspunsuri multiple si atat de variate, incat este greu sa-l alegi pe cel mai potrivit. Asta se intampla intotdeauna cand un raspuns depinde de abordare. La Kintsugi abordarea filozofica trimite catre acceptare si multumire. Adica exact coordonatele pe care este construita invatatura “Wabi-Sabi”, cu toate inflexiunile ei extrem-orientale, cu care noi, europenii, nu suntem mai deloc familiarizati. La polul opus se situeaza abordarea pragmatica, aceasta presupune ideea de reparatie in detrimentul eliminarii. 
In mijlocul acestui posibil conflict emotional de intelesuri putem aseza piatra naturala, ca un element de legatura indispensabil interpretarii noastre de entitati pierdute in haosul vitezei cu care viata se deruleaza in secolul al 21-lea. 

“Wabi-Sabi” - priveste viata asa cum e ! 
Waba Sabi este filozofia intrupata intr-un concept de viata. A aparut in Japonia cu sute de ani in urma, din unirea altor 2 concepte: Wabi, care priveste stralucirea simplitatii si Sabi care arata ca aceasta frumusete trebuie cautata dincolo de aparente. Cand Wabi te indeamna sa depasesti vulgaritatea realitatii cotidiene pentru imbogatirea spirituala, Sabi te invita sa reflectezi asupra succesiunii vietii, de la intrupare pana la descompunerea finala. Asocierea intre cele doua concepte originare trimite catre o accentuata conexiune cu natura si, de aici, cu adevarul nescos inca la iveala din interiorul nostru. Constatarea fireasca, determinata de contemplarea naturii, este ca perfectiunea nu exista, pe de alta parte si daca ar exista perceptia noastra nu o poate cuprinde. Ramane sa acceptam imperfectiunea, incercand sa o vedem cu alti ochi. Caci aceasta este realitatea nefiltrata. 
Pelerinilor calugari japonezi din secolul al 17-lea le datoram conceptul acceptarii, rezumat in cuvantul “uketamo”. Aceasta acceptare implica supunerea intru totul si neconditionat.  Viata trebuie consimtita asa cum e, cu bunele si relele ei, in succesiunea lor fireasca, astfel obtinem echilibrul si simtim eliberarea si apoi evoluatia. Acceptarea neslefuita si totala este motorul perceptiei dupa care imperfectiunea apare ca fireasca, intrucat ea este starea naturala a tot ce ne inconjoara. Tu insuti esti imperfect si nici nu poti atinge o perfectiune, de altfel ilogica si ca atare de neasteptat in mediul natural, deci tot ce poti obtine este un drum care se indreapta asimptotic spre un “exceptional” imaginat si dorit, insa de neatins, practic. Ceea ce poti pretinde este insa participarea la o imperfectiune mereu in schimbare. Iar aceasta schimbare este sigura si perena. Ce mai inseamna frumusetea lucrului atunci ? Cat de adevarata este perceptia superficiala a ochiului nostru ? Nu poate spiritul distinge o alta frumusete, profunda, exclusiva, originara ? Si daca schimbarea determina fracturarea frumusetii vizibile, nu putem oare obtine o alta frumusete, din fragmente ? Daca spiritul tau alege sa repare si nu sa elimine atunci poti spune ca ai patruns intelesul ascuns al conceptului “Wabi-Sabi”. Caci reparatia frumosului stricat inseamna acceptare si multumire. Inseamna sa accepti intamplarea care deterioreaza un trecut si sa fii multumit sa regasesti in cioburile prezentului frumusetea viitoare. 
Daca ai intelepciunea sa intelegi ca tot ce iti trebuie iti apartine in acest prezent, fragil si trecator, atunci ai castigat permisiunea sa te consideri fericit. Fie si imperfect !