“Petoskey Stone” si blasfemierea trecutului

Cei ce vor sa patrunda in cotloanele istoriei “Petoskey Stone” trebuie sa o apuce inapoi in timp, cale de vreo 350 milioane de ani, cand puricele potcovit cu 99 de ocale de fier nu se inventase inca, pe vremea aceea uscatul era adunat intr-o singura bucata si apele marilor erau calde, mult mai calde decat astazi. Viata se dovedea in scoici, corali, pesti, resturile unora s-au pietrificat de-a lungul miilor de ani in cristale stralucitoare. Cu precadere coralii s-au intrecut intr-un spectacol de culori milenare, asemuind milioane de “ochi” prin care trecutul ne priveste, cu acea intensitate stelara care depaseste limita cunoasterii experimentale. 

Dincolo de legendele negustorului de blanuri francez,  casatorit cu o frumoasa indianca si ajuns un sef de trib respectat, sta pragmatismul cristalelor din cuart, ramasite ale coralului Hexagonaria Percarinata, care odinioara se scalda in apele calde din Michigan. 
Dincolo de razele de soare unduind pe obrajorii micului Petosgay, fiul sefului de trib alb, intr-o binecuvantare a sperantei, la nasterea acestuia, se afla reclama rece a “Petoskey Stone”, un suvenir perfect de pe plajele Michigan Lake. 

Leganat de legende calatorul ingaduie realitatii sa-l acapareze, pietrele functioneaza ca reminiscente ale unui trecut vag, prea putin cunoscut si simtit, totusi acceptat. 
Sublimate in valurile prezentului, simboluri ale unor vieti anterioare isi cauta drum catre constiinta noastra, fara sa stie de ce si fara sa inteleaga prin ce magie a timpului au ajuns pana la noi. 
Printre ele si “Petoskey Stone” ochiul din piatra prin care trecutul ne adulmeca, inca !