Descoperă minunile pietrei – Göbekli Tepe: paleo-arhitectură ori astronomie?

Göbekli Tepe este considerat leagănul arhitecturii. Aici, structuri megalitice uriașe, în formă de cerc, alcătuite din stâlpi de piatră, unii de peste 5 m înălțime și cu greutăți ce depășesc 15 tone, așezați în forma literei „T”, zac de milenii, învolburate în mister. Cine i-a ridicat? Cu ce scop? Ce tehnologie au folosit strămoșii noștri din era Mezolitică?

Göbekli Tepe cel Bătrân

Complexul, situat în munții Germus din Anatolia de SE și încă insuficient descoperit, de la Göbekli Tepe, a fost ridicat acum 11.500 de ani (circa 9000 î.Hr), cu 6500 de ani înainte de Stonehenge și cu 7000 de ani înainte de Marile Piramide din Egipt. Stâlpii lui impresionanți sunt plini de sculpturi, oferind informații asupra modului de viață din Mesopotamia Superioară. Adăugăm identificarea unor tipuri de animale și a unor simboluri și așa se încheie cam tot ce știm până azi, despre acest complex. Restul este o mare de presupuneri controversate, care adâncesc misterul. Căci este imposibil de presupus că vânătorii-culegători ai vremii, folosind uneltele din cremene, singurele disponibile, ar fi avut tehnologia necesară execuției, transportului și urcării mamuților din piatră.

Göbekli Tepe, monument funerar?

O teorie cu suficienți susținători este aceea după care Göbekli Tepe („Dealul Umflat”) ar fi un monument cu semnificații religioase, un templu la care strămoșii noștri veniți de la distanțe mari (chiar 200 km) s-ar fi adunat pentru practicarea credinței sau în legătură cu ritualurile funerare ale vremii. Însă monumente sumeriene apropiate ca distanță și cu înțelesuri echivalente nu s-au putut păstra spre comparație, astfel că teoria a rămas la nivel de ipoteză. Analiza sculpturilor de pe stâlpii uriași a relevat imaginea în piatră a unor animale sălbatice, unele aparținând unor specii astăzi dispărute, dar și a unor forme umane stilizate, obiecte de îmbrăcăminte, simboluri. Au fost identificate și structuri care nu par să aparțină templului, ci arată mai degrabă a locuințe. Acestea sunt urme ale unei vieți sociale sofisticate, pentru perioada de referință. Luate laolaltă, vestigiile susțin varianta după care Göbekli Tepe ar avea rol de sanctuar, loc cu specific religios la care veneau mulțimi de oameni, din diverse locuri, pentru practicarea unor ritualuri. Așa a ajuns să fie considerat primul templu de pe pământ. Dar este aceasta singura explicație acceptabilă?

Göbekli Tepe, observator astronomic sau victimă unor ipoteze extravagante?

Mai mulți specialiști speculează că situl ar fi aliniat unei constelații. S-a constatat că incintele sunt orientate către Deneb, cea mai strălucitoare stea a Marelui Triunghi de Vara, format din Deneb, Vega și Altair, din constelația Lebedei. Această teorie, fiind rezultatul calculelor și al observațiilor precise, este greu de contestat și adâncește și mai mult misterul. Pe de altă parte, se știe că în jurul anului 10.950 î.Hr., o cometă a lovit Pământul, cu efecte catastrofale, astfel că ziua impactului a fost considerată cea mai rea de la sfârșitul ultimei Glaciațiuni. Un stâlp din sit apare drept un element comemorativ al evenimentului. Nu departe de Göbekli Tepe (circa 500 km) se află muntele Ararat, să fie animalele înfățișate pe uriașii stâlpi cele pe care Noe le-a luat pe Arca lui? Să fi fost ridicat Göbekli Tepe ca un Memorial al Potopului? Pe stâlpi apar semne și simboluri care trimit către Anunnaki, zeități recunoscute în mitologia babiloniană, sumeriană și akkadiană. Toate aceste teorii au adepți și există argumente pentru susținerea lor. Dar...

Ce mai ascunde Göbekli Tepe?

Complexul Göbekli Tepe este considerat, în mod unanim, prima manifestare de arhitectură monumentală a omenirii. Este datat într-o perioadă de tranziție de la modul de viață al vânătorilor-culegători la cel generat de apariția agriculturii. Situl este descoperit în proporție foarte mică și nu știm ce ne rezervă viitorul. Tehnicile de construcție presupun o tehnologie avansată, ceea ce implică o civilizație pe măsură în Mesopotamia Superioară, la sfârșitul ultimei Glaciațiuni, pe care, însă, artefactele descoperite nu o justifică. Stâlpii monolitici provin din resursele de calcar existente în zonă, însă execuția lor arată niveluri superioare de tehnologie, dar și de specializare a activităților și de ierarhizare a societății, necunoscute acelei perioade. Una dintre inovațiile elocvente este acoperirea voluntară cu pământ a „templului”, miza fiind asigurarea persistenței acestuia peste timp. La Göbekli Tepe, stâlpii sunt așezați pe o platformă compactă de piatră, cum au putut face asta vânătorii și culegătorii dovediți ca locuitori ai zonei în acele timpuri? În fapt, acești stâlpi sunt monoliți calcaroși, cu înălțimi între 3 și 6 m și greutăți de până la 60 de tone. S-a calculat că ar fi fost nevoie de până la 500 de oameni pentru manevrarea acestora. De unde proveneau ei și cine i-a organizat? Și aceasta se întâmplă la sfârșitul ultimei Glaciațiuni, într-o perioadă în care supraviețuirea era principala provocare. Activitățile de execuție ar fi însemnat cioplirea pietrei, finisarea, transportul și ridicarea stâlpilor pe poziții, în final astuparea întregului sit cu pământ. Cine a oferit tehnologia aferentă acestui proiect? Dar proiectul și planurile de execuție, cine le-a făcut? Stâlpii în forma literei „T” reprezintă oare forme umane stilizate, după cum arată extremitățile sculptate pe aceștia (picioare, mâini)? Dar animalele nu sunt oare reprezentări ori simboluri ale constelațiilor? Artefacte descoperite în apropiere (omul din Urfa, chiar lângă sit) sunt foarte asemănătoare cu statuile Moai din Insula Paștelui, dar și cu unele structuri din America de Sud (Peru, Bolivia) sau din Asia (Indonezia). Extrem de curios este și faptul că artefactele realizate mai târziu sunt rudimentare față de cele mai vechi, de parcă nivelul de civilizație și tehnologia ar fi descrescut odată cu trecerea timpului. În noianul de ipoteze și teorii, complexul uimește și fascinează.

Dincolo de timpul palpabil, Göbekli Tepe ni se descoperă zgârcit. Orgolios și dosindu-și secretele sub munți de pământ, primul monument megalitic ridicat de om ne amintește mereu că perspectiva și opțiunile noastre rămân limitate.

Statuile Moai din Insula Paștelui și silueta unui om, reprezentate la scară. Observați poziția mâinilor statuilor. Exact același gest a fost descoperit și la Omul din Urfa, lângă Göbekli Tepe. Ce simboliza această poziție?