Sumerul intre casele din argila, piatra si stuf si marile zigurate

Descopera cum planuiau sumerienii constructia caselor acum 5000 de ani

In istoria tumultuoasa a constructiilor de locuinte Sumerul se pozitioneaza pe primele locuri. Infatuata si orgolioasa, civilizatia sumeriana pune temelii, urca edificii, genereaza sisteme, inoveaza, astfel datoram recunostinta vechilor regi ai vremii, ale caror liste de nume livreaza eternitatii conceptul “nam-lugal” (regalitate, dinastie), laolalta cu informatii concrete despre cum functiona omenirea cu mii de ani inainte de Christos. Sub conducerea acestor “lugali” civilizatia dintre Tigru si Eufrat ia avant, se dezvolta, nu chiar cu efervescenta si ritmul moderne, dar suficient cat sa plaseze Sumerul la nivele comparabile cu cele ale civilizatiilor egipteana sau minoica.  

Stiai ca... 
Sumerienii, sau mesopotamienii, sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii.
Ei erau așezați geografic între fluviile Tigru și Eufrat.
Primii mesopotamieni care au trăit au fost sumerienii.

In planul constructiilor exista argumente pentru a considera ca sumerienii ridicau case inca de acum 5000 de ani. Si nu oricum, ci dupa planuri cat se putea de minutioase. O perioada de experiente de toate felurile, care le va ajuta, lor si urmasilor, sa edifice, in timp, ziguratele cu pana la 7 niveluri, adevarate minuni ale lumii antice, cum ar fi marile zigurate de la Ur, Chogha Zanbil sau Tepe Sialk. Pana la ele insa, drumul e anevoios si presupune prelucrarea lutului, element esential intr-o zona lipsita de lemn. Astfel ca elementul de constructie pe care se bazeaza locuintele sumeriene este caramida veche, un amestec de lut, noroi, nisip si apa. Cunoscuta cu 9000 ani I.Ch. caramida este uscata la inceput la soare, pentru ca apoi, cam cu 4000 ani I.Ch sa fie arsa pentru a i se creste durabilitatea si durata de viata. In practica se folosesc intens piatra naturala si stuful si, mai putin, lemnul. Ca forma casele sunt rectangulare sau rotunde. De regula sunt impartite in 3 incaperi. Sumerul nu avea copaci pentru cherestea, dar avea stuf in mlastini, iar aceasta materie prima este folosita pe scara larga in construirea caselor de stuf. Oamenii fac legaturi de stuf si le impletesc sub forma de rogojini. Acestea  se aseaza vertical in pamant, ca niște coloane, in două randuri paralele, iar apoi varfurile lor sunt legate. Daca initial locuintele simple se alcatuiau din manunchiuri de stuf legate intre ele si introduse in pamant, ulterior acestea vor creste in complexitate, casa fiind ridicata pe fundatii de piatra naturala. Lemnul, sarma si materialele de imbinare locale (noroiul) se foloseau acolo unde era posibil. 

Dar, peste toate, caramida din namol (mai apoi lut) si paie maruntite reprezinta elementul esential. Acest amestec se „ambaleaza” in forme si apoi este lasat la soare sa se usuce. Alaturarea caramizilor pentru construirea peretilor se face cu tencuiala vremii, care are la baza noroiul. In perioada Ubaid acesta este inlocuit de lut, care se preseaza intre caramizi si le tine unite, formand un bloc compact care este peretele. Ulterior acest perete va fi pictat cu scene din viata Sumerului.  

Acoperisurile se fac din scanduri din lemn de palmier care sunt acoperite cu stuf. La partea superioara acoperisul se „conecteaza” la casa prin scari din caramida sau lemn. Casele „lugal”-ilor, care acopera segmentul de lux, se ridica folosind caramizi coapte, acestea au performante superioare dar sunt si foarte scumpe, in afara posibilitatilor de cumparare ale oamenilor de rand. Usile si ramele lor se realizeaza din lemn. Uneori usile se fac din piele de bou. Ele sunt mici, astfel incat sumerienii se ghemuiesc ca sa treaca prin ele. Casele nu au de obicei ferestre, dacă totusi le au acestea se fac din lut si gratare de lemn. Tehnologia precara determina constructiile vremii sa sufere, multe dintre ele au nevoie de reparatii destul de des. 

Stratificarea societatii influenteaza si executia locuintelor. Oamenii din Sumer sunt impartiti in trei clase sociale. Clasa superioara include pe cei mai bogati și mai influenti oameni (regii, preotii, oficialii guvernamentali) Clasa de mijloc cuprinde mestesugari (muncitori calificati, priceputi in productia de obiecte din metal, arme, ceramica sau panza), fermieri, pescari, negustori, acestia calatoresc mult in orasele invecinate pentru a face comert cu grau si unelte.
Clasa inferioara include persoane inrobite, care erau capturate, apoi vandute și cumparate de catre clasa superioară. Clasa inferioara lucreaza in temple si la ferme.

Locuintele se construiesc dupa aceasta stratificare. Casa medie este o mica structura cu un etaj, din caramida de argila. Aceasta contine mai multe camere grupate in jurul unei curti. Oamenii cu mai multe resurse locuiesc in case cu două etaje, care sunt tencuite și varuite si au zece sau chiar douasprezece camere, echipate cu usi din lemn, chiar daca lemnul nu era prea obisnuit oraselor din Sumer. Majoritatea caselor (aproximativ 90 de metri patrati) au o camera centrala patrata, cu alte camere construite in jurul unei zone care oferea acces la lumina si la o oarecare ventilatie. Lumina din casa este asigurata de lampi mici, alimentate cu ulei din seminte de susan.

Parterul din casele cu doua etaje consta de obicei dintr-o sala de primire, bucatarie și toaleta la care se adauga incaperi pentru servitori.
O vatra, amplasata in curte sau intr-o camera separata, reprezinta o parte importanta a casei. Ferestrele (apar cu precadere in casele mai scumpe) erau foarte mici și așezate la inaltime. Astfel construite, folosind intens caramizile din lut (argila) stuful si piatra naturala, locuintele sumeriene reusesc sa satisfaca o necesitate majora: izoleaza eficient interiorul casei de caldura exterioara. In categoria mobilierului de baza din casa sumeriană se numera mesele joase, paturile cu rame din lemn și scaunele cu spatar inalt. Cine nu-si permite sa doarma in pat se culca pe rogojini din paie tesute sau din stuf. Localnicii folosesc vase de uz casnic, cosuri si cufere din stuf. Acesta are mare cautare pentru executia de covoare care acopera peretii si pardoselile. Sub pardoseala exista uneori un mausoleu de familie unde erau ingropati cei morti. Cu toate acestea, se pare ca au existat și cimitire speciale pentru morti, situate în afara orașelor. Toate aceste case prefigureaza constructia ziguratelor, tipuri de structură masivă, mandria civilizatiilor din Sumer, Akkadia si Mesopotamia antică. De forma unui compus terasat, ziguratul este construit tot din caramizi de argila coapte la soare. La fel ca piramidele, ziguratele au scopuri mistice, cel mai sacru loc fiind in varf. Primul edificiu dateaza din jurul anului 3000 I.Ch.-2200 I.Ch., iar ultimele din jurul anului 500 I.Ch.

Despre constructia de case in Sumer Stephen Bertman, eminent profesor de Clasicism al Universitatii din Windsor scrie in „Handbook to Life in Ancient Mesopotamia”: 

"Sapand o serie de gauri in pamant, constructorii  introduc un pachet inalt de stuf in fiecare gaura. Un cerc de gauri este folosit pentru a face o casa circulara, doua randuri paralele pentru a face una dreptunghiulara. Odata ce fasciculele sunt toate bine introduse, cele opuse se indoaie si se leaga in partea de sus pentru a forma un acoperis. Pentru o usa din fata sau din spate, un covor de stuf se aseaza peste o deschidere (fie la capetele unei case dreptunghiulare, fie pe latura uneia circulare)” 

Vechile materiale si tehnologii se mai pastreaza in anumite zone si astazi. In secolul 20 taranul roman inca mai folosea chirpicii din lut, balegar de cal si paie pentru constructia de locuinte trainice, multe dintre ele depasesc azi 100 de ani fiind inca in functiune. Despre reverberatiile Sumerului chiar in zonele unde a existat pomeneste tot prof. Stephen Bertman, amintind ca:

„Astfel de case primitive sunt inca realizate și folosite de locuitorii mlastinilor din sudul Irakului. Intr-un climat cald precum cel al Irakului, o casa bine proiectata trebuie sa-si protejeze locuitorii de caldura puternica a soarelui. Casele de stuf au îndeplinit acest scop oferind umbra. In plus, manunchiurile groase de stuf au asigurat o oarecare izolare. Toți oamenii, indiferent de bogatia sau rangul lor, au pastrat o traditie foarte frumoasa: adunarea tuturor pentru masa de seara. Aceasta traditie continua inca.” 

Nu putem lasa la urma piatra naturala. Cu cariere de marmura si limestone importante in apropiere, sumerienii au posibilitatea utilizarii acestui material de constructie durabil si se pastreaza inca temeliile unor case dar si obiecte din piatra naturala. Astazi, la mai bine de 5000 de ani distanta, inca dainuie vestigii si planuri ale locuintelor unuia dintre cele mai civilizate popoare antice, ca mesaje consistente de staruinta si pricepere pentru generatiile care le-au urmat.