Descoperă minunile pietrei – Structura Richat (Ochiul Saharei)

Când vei călători în spațiu, spre alte galaxii, nu uita că Pământul te urmărește până departe. Privește înapoi și vei vedea cum, din inima desertului, „Ochiul Saharei” te fixează, simplu și direct, fără ostentație sau dușmănie.

„Ochiul Saharei” vazut de aproape

Structura „Richat”, numele sub care este cunoscut „ochiul” în lumea geologiei, apare ca o enormă elipsă (diametru 40 km) în platoul Adrar din Mauritania. Asociată unui dom geologic, structura este alcătuită din roci cu vârste și compoziții diferite, cele mai vechi provenind din Proterozoic, undeva cu circa 600 milioane ani în urmă. Acestea sunt așezate în straturi concentrice. În interior apar roci magmatice, din familia granitului (rhyolit, gabbro, kimberlit) iar centru prezintă o roca sedimentară asemănătoare cu conglomeratele (breccia), cu aspect de disc, în centru având grosimea de circa 40 m și câțiva metri pe margini. La exterior se află roci sedimentare. Cea mai nouă dintre cele vechi, pare să fie un sandstone (gresie naturală) datând de circa 450 milioane ani. Rocile sedimentare apar ca acumulări cu grosimi de 3-4 m. Mai există depozite de pietriș și nisipoase, cu granulație fină, aici au fost descoperite fosile de apă dulce, vechi de 15000 ani. Artefactele mai arată că zona a fost folosită ca teren de vânătoare și pentru fabricarea unor unelte din piatră.

De unde vine „Ochiul Saharei” ?

În esență, aspectul structurii Richat impresionează cu măsura, hai să vedem acum ce este atât de senzațional încât structura a fost aleasă de International Union of Geological Sciences printre primele 100 situri geologice de pe Terra ca importanță științifică. Dacă asupra frumuseții uluitoare a rocilor vulcanice și sedimentare, organizate în inele și parcă evadate de sub nisip, păreri sunt unanimă, originea alcătuirii „Ochiului” rămâne unul dintre misterele nedeslușite. Cea mai senzațională teorie este că „Ochiul Saharei” este o relicvă a vechii Atlantide. În „Dialogurile” sale, Platon descrie Atlantida ca un oraș construit pe inele de pământ, mărginite de altele de apă, alternând pe o suprafață cvasi-similară cu cea cunoscută astăzi, dacă ne referim la inelul central, care are 23.5km în lucrarea lui Platon, ca și acum. Există asemănări și între mediul înconjurător în care s-ar fi aflat Atlantida, ca insulă, și cel actual. În plus, în zona structurii Richat se regăsesc pietre roșii, albe și negre, la fel cum erau cele din care s-au ridicat zidurile vechiului oraș pierdut. La fel, Mauritania exploatează minerale de fier, cupru și aur, aceste metale se consideră că existau în belșug în Atlantida. Ca amplasare, „Ochiul Saharei” pare a se suprapune peste vechiul oraș, aproximativ 700 km la sud de munții Atlas. De altfel, se spune că primul rege al Mauritaniei a fost Atlas, nume pomenit și de Platon în scrierile sale cu referire la regii Atlantidei. Mai există și hărți care localizează un popor numit „Atlantes” pe teritoriul Mauritaniei de azi. O eventuală contradicție legată de climatul cald al Atlantidei, cu o vegetație și o faună bogate, și cea a Saharei actuale, nu stă în picioare, întrucât există dovezi că în trecut (acum circa 5000 de ani) și Sahara era verde, între altele s-au găsit în deșert oase de balenă și scoici fosilizate. Pe de altă parte, există personalități care consideră Atlantida un rod al plăsmuirii lui Platon. Alți cercetători apreciază că locație reală pentru orașul vechi ar fi aria din fața Stâlpilor lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar). Și mai acută este nepotrivirea de circumstanțe care pot face posibile condițiile de scufundare ale Atlantidei în locația structurii Richat, o zonă aflată la 400 m deasupra nivelului mării și la circa 500 km în interior. Ce mișcări tectonice și ce cantitate de apă ar fi trebuit să existe astfel încât Atlantida să se scufunde într-o zi și o noapte. Cu atâtea argumente pro și contra, misterul nu pare a fi ușor de elucidat. O altă opinie asupra originii privește structura Richat ca o mină din antichitate. Această teorie este infirmată de dimensiunile presupusei cariere, dar și de forma acesteia, de dom geologic, în loc de depresiune, cum ar fi fost firesc în cazul minei. Și mai extravagant pare mitul care consideră „Ochiul Saharei” un teren de aterizare pentru navele extraterestre. Totuși, pe lângă aceste ipoteze, există și unele științifice, cum ar fi cea după care structura Richat ar fi un crater rămas în urma impactului unui meteorit. Teoria impactului este însă înlăturată ca urmare a lipsei din crater a rocilor cu caracter specific. S-a avansat apoi ideea unei erupții vulcanice în antichitate, al cărei rezultat ar fi „Ochiul Saharei”. Rocile magmatice din compoziție au oferit argumente concrete în acest sens, însă lipsa unor vulcani în zonă a pus sub semnul întrebării și această variantă.

Structura Richat in varianta pragmatica

Teoriile actuale susțin că structura Richat s-a format acum circa 100 de milioane de ani, la fracturarea continentului Pangea. Ideea se bazează pe o relativă apropiere de intersecția între plăcile africană și sud-americană. Magma din străfunduri a încercat să iasă la suprafață, a fost blocată și a reușit doar să ridice scoarța, formând domul geologic Richat. Cercurile concentrice provin din fracturile scoarței, apărute în timpul ridicării. Restul este rezultatul eroziunii milenare.

 Un crampei de solitudine

Actualmente, această teorie pare să fie îmbrățișată de oamenii de știință, însă lipsa fondurilor și condițiile de lucru fac practic imposibile cercetările în zonă. Natura însă nu pregetă și continuă tentativa ei de „orbire” definitivă a „Ochiului Saharei”, astfel încât, într-o zi, când vei străbate galaxiile din nou, Pământul nu te va mai urmări, și vei fi liber. Cu tine însuți!