Clasificarea marmurei
Este o clasificare dupa soliditatea rocii si nu dupa valoarea ei de piata. Scopul este de a stabili unde se poate folosi un anume tip de marmura ca material de constructie. Nu este o scala a duritatii, cum este scala lui Mohs, ci arata in ce masura si dupa ce metode o marmura trebuie prelucrata pentru a putea fi folosita in amenajari.
Potrivit clasificarii exista 4 grupe:
• Grupa A: marmura cu structura compacta, fara fisuri si goluri. Rocile din aceasta categorie se pot folosi atat la interior cat si la exterior si nu au nevoie de rigidizari sau chituiri. Se comporta in mod uniform in timpul prelucrarilor.
• Grupa B: asemanatoare cu grupa A insa cu mici imperfectiuni de natura geologica. Contin goluri sau fisuri, care, pentru a putea fi folosite in bune conditii trebuie, astupate cu rasini poliesterice, chituri epoxy si selac. Standardele prevad aplicarea rasinii fara modificarea culorii marmurei. Se definesc 3 proceduri:
• ceruirea – aplicare de ceara (alta decat cea pentru lustruit), dedicata imperfectiunilor minore de suprafata.
• lipirea – se refera la placile sparte, acestea se alatura una alteia si se fixeaza apoi cu dibluri, adeziv sau chituri epoxy
• umplerea – pentru care se folosesc in special rasini sintetice.
Grupa C: cuprinde cele mai multe si mai colorate tipuri de roci, acestea prezinta defecte de structura, gauri, linii de separatie. Tehnologia potrivita consta in rigidizarea placilor pe spate, umplerea golurilor si inlocuirea placilor defecte. Se recomanda, cu unele exceptii, ca aceste categorii de marmura sa nu se foloseasca la exterior.
Grupa D: cea mai redusa, contine varietati apropiate de grupa C, dar cu defecte accentuate, care necesita prelucrari laborioase.
O parte dintre tipurile de marmura PIATRAONLINE se clasifica in modul urmator:
• Thassos – grupa A, nu are nevoie de prelucrari pentru a fi folosita
• Tinos Green – grupa B, mici prelucrari daca este nevoie
• Emperador (Light si Dark), Crema Marfil, Forest Green, Nero Marquina grupa C, acolo unde este nevoie se aplica rasini sau plasa pe spate
Toate aceste proceduri se executa la producator, pentru a asigura utilizarea placilor in amenajari, corespunzator scopului.
Clasificarea blaturilor dupa gradul de indepartarea a bacteriilor la curatare
Teste efectuate pe blaturi executate din materiale diferite au aratat ca acestea reactioneaza diferit la curatarea lor cu detergenti comerciali sau casnici.
Au fost alese blaturi din granit, otel inox, lemn, beton, cermica si laminate din plastic. Pe suprafata au fost imprastiati diversi agenti de contaminare (ex: cu bacteria E. colli) astfel incat aceasta sa prezinte un grad moderat de contaminare cu bacterii.
La curatarea cu un detergent preparat in casa, in concentratie de 10% (o parte otet alimentar cu concentratie de 5% si 9 parti apa) s-a constatat ca blatul din granit, supus la spalare cu frecarea suprafetei, a prezentat cea mai importanta rata de reducere a contaminarii si implicit a bacteriilor. Urmeaza otelul inox (cu o rata de reducere de 9 ori mai mica), betonul (rata de 15 ori mai mica), ceramica, lemnul si laminatul din plastic.
Aceste teste arata ca blaturile de granit nu retin bacteriile si ca atare, reprezinta cea mai buna solutie de alegere a materialului in cazul blaturilor de lucru.
Conductivitatea termica la sistemele de incalzire in pardoseala placate cu piatra naturala
Conductivitatea termica este o masura a ratei de transfer a caldurii intre doua zone cu temperaturi diferite. Aceasta este importanta in domenii diverse cum ar fi incalzirea in pardoseala pentru terase exterioare sau zona de granita intre un semineu (soba) si un material exterior inflamabil. In aplicatii de acest gen trebuie calculata conductivitatea, aceasta se noteaza cu k si masoara cantitatea de caldura transferata printr-o sectiune de material de grosime data pentru fiecare grad de temperatura diferenta dintre cele doua medii. Cu cat valoarea conductivitatii este mai mare cu atat materialul permite mai usor transferul de caldura. Daca valoarea este redusa materialul nu permite transferul de caldura si incalzirea se produce lent. Acest proces, pentru terasele exterioare, poate insemna o dezghetare greoaie si lenta a suprafetei, iar in cazul unui sistem interior poate determina o incalzire lenta a incintei.
Potrivit testelor toata gama de piatra naturala are o conductivitate buna (cele mai bune rate de transfer pentru granit, marmura, sandstone), ceea ce o recomanda pentru placarea peste sisteme de incalzire in pardoseala.
Totodata pentru granita care delimitaza zonele fierbinti de cele cu potential inflamabil este mai putin recomandata placarea cu piatra naturala (mai potrivita este limestone).
Transportul lastrelor
Pentru transport lastrele se aseaza in pozitie verticala in rasteluri din lemn sau metal, avand forma literei “A”. Incarcarea, descarcarea, transportul auto si manipularea lastrelor se fac cu ele in pozitie verticala, folosindu-se sisteme de prindere si transport specifice.
Proiectarea rastelurilor nu tine seama de greutatea lastrelor si nici de redistribuirea greutatii atunci cand una dintre lastre se deplaseaza sau este scoasa. Rezultatul este dintre cele mai rele intrucat lastra se poate sparge sau ciobi. De aceea masurile de ancorare a lastrelor sunt necesare iar manipularea placilor mari necesita mai multa atentie.
In cazul folosirii altor tipuri de rasteluri se recomanda compartimente individuale pentru lastre.
Fiecare rastel trebuie fixat de camionul transportor.
Atat rastelurile cat si sistmele de ancorare si de fixare se verifica periodic.